O roată

Nu m-am gândit niciodată că n-aş putea să dau jos o roată. Sincer. Că s-ar putea să fie un prezon prea strâns şi că nu-l pot desface, ştiam că se poate întâmpla. S-a mai întâmplat pe când aveam Dacia. Eh... dar acum 2 seri am văzut că se poate să nu pot să dau roata jos.
Pe undeva pe DN1a am făcut o pană. Foarte calm, deoarece nu e prima, am tras pe dreapta, am slăbit prezoanele, am ridicat maşina pe cric, am desfăcut prezoanele şi... surpriză! Nu puteam să scot roata! Am tras de ea de era să dau maşina jos de pe cric şi... nimic. Am chemat un prieten, care a venit cu un ciocan de lemn şi dă-i în roată... După vreo 20 de minute de lovit, nimic. Pune prezoanele la loc, dă maşina jos de pe cric, pune câteva frâne violente cu ea, cu prezoanele puţin slăbite, că poate se mai slăbeşte. Nu! Nici o şansă. Ultima soluţie: să tragem de roată, că doar suntem 2 acum. Noi ne-am pus pe tras în timp ce prietenele noastre se împingeau în maşină, ca nu cumva s-o dărâmăm de pe cric. Cu puţin chin, a ieşit... mama ei de roată.

Roata era, la propriu, lipită. Mâine mă duc să-mi fac pana, să-mi schimb şi cauciucul de pe faţă cu cel de pe rezervă (că deh, are o gâlmă tare frumoasă) şi să-mi dau toate roţile jos şi să curăţ pe acolo deoarece nu vreau să mai trec prin asta încă o dată... mai ales că se poate întâmpla undeva unde nu am pe cine să sun şi pot să fiu şi pe undeva în mijlocul câmpului...